Migraţia de primăvară
De obicei ne gândim: păsările pleacă în toamna, pentru că le este frică de iarnă. Zboară departe de frig şi lipsa de mâncare. Dar putem privi fenomenul din o altă perspectivă--păsările ajung primăvara, pentru a putea beneficia de spaţiu şi de mâncare din abundanţa şi pentru a putea creşte un număr mai mare de puişori.
Majoritatea păsărilor pleacă înainte să rămână fără mâncare şi să devină prea frig, aşadar nu au timp să descopere cum este de fapt iarna. Migraţia de toamnă începe imediat ce puii sunt suficient de mari să se descurce singuri. Îi urmează pe părinţii lor de îndată ce învaţă să zboare. În concluzie, principalul motiv pentru care păsările migrează nu este să evite iarna ci să profite de primăvară.
În decursul a cinci luni, din Februarie până în Iunie, majoritatea păsărilor migratoare ajung în Europa. Apoi se înmulţesc şi pleacă când sezonul de împerechere sa terminat. Primăvara păsările călătoresc mai repede decât toamna. De exemplu lăcarul de mlaştină(care este mai mic decât o vrăbiuţă, locuitor stufărişurilor dese) călătoresc toamna 6-7 luni(26-30 de săptămâni), se opresc iarna pentru 8-10 săptămâni, şi apoi primăvara migrează pentru 9-10 sătămâni.
În majoritatea cazurilor migraţia de primăvară este o cursă între masculi care ajunge primul în cel mai bun loc. Cei, care ajung primii, pot alege cele mai bune locuri unde să îşi construiască cuibul unde este mâncare din abundenţă. Mai mult, când masculul ajunge la destinaţie după un zbor lung trebuie să fie capabil să îndeplinească cererile sezonului de împerechere. Trebuie să îşi protejeze teritoriul şi să fir suficient de atractiv pentru a atrage femelele. În acest timp, femele după lungul zbor trebuie să depună ouăle, bogate în proteine şi grăsimi. Acele păsări care ajung la locurile de cuibărire şi nu sunt în condiţie bună nu au şanse să aibă pui sănătoşi.
